Având în vedere că peştii sunt fiinţe subacvatice, inteligenţa lor stă în capacităţile senzoriale care sunt extrem de diferite faţă de cele ale animalelor de pe uscat. Principala grijă a animalelor este să mănânce şi să nu fie mâncate, însă locuitorii subacvatici îşi folosesc simţurile şi pentru a se autoconserva, sau pentru a perpetua specia.
Ca şi oamenii, peştii simt foamea, durerea şi furia. Ei devin agresivi atunci când sistemul biologic declanşează pofta de mâncare, sau nefoia de a-şi apăra puii sau teritoriul, Peştii comunică între ei şi e posibil ca ei să încerce să comunice şi cu oamenii. Pentru a încerca să înţelegem ceea ce peştii încearcă să “ne spună”, trebuie să ştim anumite lucruri pe care le vom discuta în paragrafele următoare.
Vederea
Optimizată pentru a detecta mâncarea, partenerii şi potenţialii prădătorii, vederea peştilor a evoluat în timp pentru a se adapta mediului de viaţă. Peştii nocturni au ochii mari, cei care trăiesc în râuri au ochi mici, iar locuitorii din peşteri sunt în totalitate orbi.
Peştişorii de acvariu au o vedere foarte bună, aşa că trebuie să ai grijă ca mediul în care trăiesc să fie unul potrivit, care să nu le provoace frică, sau stres. Studiile au confirmat, totodată, că peştii disting culorile şi chiar îşi folosesc pigmenţii pentru a atrage parteneri, ori pentru a se feri de prădători.
Auzul
Peştii percep sunetele datorită vibraţiilor din apă, prin intermediul unui ţesut poros aflat de-a lungul părţilor laterale ale corpului lor. Pe lângă acest testut care permite peştilor să audă ceea ce se întâmplă în apropierea lor, micile creaturi subacvatice au, în majoritatea lor, o ureche interioară, care funcţionează aproximativ la fel ca şi timpul uman. Ea este, în general, localizată în spatele craniului şi ajuta peştii să îşi menţină orientarea şi echilibrul, prin intermediul unui nerv care trimite mesaje către creier.
Aşadar, datorită faptului că peştii pot simţi şi cele mai mici vibraţii sub apă, orice atingere sau bruscare a acvariului îi poate speria şi le poate provoca şocuri, stres şi chiar afecţiuni mai grave.
Mirosul
Foarte multe specii de peşti au nări cu ajutorul cărora percep mirosurile emanate de mâncare şi partenerii de împerechere. Aceste nări au senzori care detectează miresme din apă şi trimit semnale creierului.
Senzorii nu numai că ajută peşti să detecteze mâncarea, ci funcţionează şi că receptori ai mirosurilor pe care ceilalţi peşti din acvariu le emit pentru a-şi stabili poziţia într-o comunitate. Majoritatea femelelor emit anumite sunete pentru a-şi anunţa partenerii că sunt pregătite pentru împerechere.
